8 aprilie 1992 - File de Istorie

8 aprilie 1992 - trei puncte cheie 

1. La 8 aprilie 1992 Congresul Vl al deputaţilor poporului din Federaţia Rusă a adoptat o rezoluţie cu privire la respectarea drepturilor omului în Transnistria, invocând compasiunea pentru „năzuinţa poporului Transnistrieispre autodeterminare”, după ce înşăşi ministerul rus de externe au recunoscut că pretenţiile la autodeterminare ale minorităţii ruse din stânga Nistrului nu aveau nici un suport juridic. În Transnistria erau încălcate, în fapt, drepturile moldovenilor terorizaţi de mercenarii ruşi, veniţi din aceeaşi Federaţie Rusă. Decizia forului legislativ al Rusiei, în care se cerea transformarea Armatei a 14-a în forţă de pacificare şi iniţierea de negocieri „cu privire la statutul juridic al Transnistriei în cadrul Republicii Moldova” contravenea declaraţiilor de la Kiev, Helsinki şi Chişinău (La 6 aprilie 1992, la Chişinău, miniştrii de externe ai Federaţiei Ruse, României, Ucrainei şi Republicii Moldova au semnat o declaraţia cvadripartită
privind soluţionarea conflictului transnistrian. Exprimându-şi profunda îngrijorare în legătură cu menţinerea focarului de tensiune, miniştrii de externe ai Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei au apreciat poziţia şi eforturile administraţiei de la Chişinău orientate către reglementarea paşnică a conflictului, inclusiv, pentru gestul de a invita reprezentanţii legitim aleşi ai populaţiei din stânga Nistrului să participe la lucrările Parlamentului, în vederea identificării unor condiţii favorabile soluţionării politice a diferendului. Participanţii la reuniune au atras atenţia asupra inadmisibilităţii implicării Armatei a 14-a în conflict şi în afacerile interne ale Republicii Moldova. Miniştrii de externe şi-au declarat disponibilitatea de a începe tratative în vederea stabilirii statutului juridic al acestei armate.), fiind de natură să prejudicieze procesul de reglementare diplomatică a conflictului. În același timp, Consiliul Suprem de Securitate al Republicii Moldova a calificat rezoluţia Congresului VI al deputaţilor poporului din Federaţia Rusă drept „un amestec impertinent în treburile interne ale Republicii Moldova şi o încălcare flagrantă a principiilor şi normelor Cartei ONU. Membrii Consiliului au cerut instituţiilor abilitate ale statului să adopte „măsuri mai energice în vederea obţinerii concursului organismelor internaţionale în demascarea până la capăt în faţa opiniei publice mondiale a celor care încalcă drepturile omului în raioanele din stânga Nistrului şi a acţiunilor pe care le întreprind susţinătorii lor din afara ţării”. Consiliul de Securitate a acceptat propunerile Ministerului de Externe privind amplasarea în zona de conflict a unor grupuri mixte de observatori din cele patru state-semnatare ale Declaraţiei de la Chişinău. 

2. La 8 aprilie 1992, Guvernul SUA s-a pronunţat „cu fermitate în favoarea respectării acordului de încetare a focului” şi a cerut tuturor părţilor implicate să respecte acordul elaborat în acest sens de către miniştrii de externe ai celor patru state. „Statele Unite, declara Margaret Tutwiler, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, sprijină apelul la reglementarea pe cale politică, paşnică a conflictului, ce să asigure integritatea teritorială a Moldovei şi, în acelaşi timp, sporirea răspunderii autorităţilor guvernamentale locale”. Guvernul SUA a salutat crearea unei comisii a reprezentanţilor celor patru negociatori, care urma să supravegheze respectarea încetării focului şi procesul de dezangajare a forţelor armate”.

3. Odată cu trecerea unităţilor militare sovietice sub jurisdicţia Moldovei s-a impus şi necesitatea instituirii jurământului militar. Textul acestuia, aprobat la 8 aprilie 1992, prin decretul Prezidiului Parlamentului (nr. 1009-XII) suna astfel: Eu, cetăţean al Republicii Moldova, intrând în rândurile forţelor armate, jur credinţă Republicii Moldova şi poporului ei. Jur să-mi apăr ţara chiar şi cu preţul vieţii, să nu fac uz de arme împotriva poporului Republicii Moldova şi a organelor constituţionale alese de el. Jur să respect legile Republicii Moldova şi regulamentele militare. Dacă voi încălca jurământul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor Republicii Moldova”. La răndul său acest decret a abrogat decretul Nr. 783 din 18.11.1991, care aproba pentru prima dată în Republica Moldova jurămintului militar.