Moartea lui Vadim Pisari - la o distanță de 7 ani

1 ianuarie 2012, ora 7:30 un tânăr de 18 ani Vadim Pisari este omorât de Veaceslav Cojuhari un „pacificator” rus cu origini basarabene, un membru activ al trupelor de ocupație în Republica Moldova. 

Cazul a avut loc pe teritoriul controlat de către autoritățile constituționale - la postul de control nr. 9 Vadul lui Vodă – stâng  al „forțelor pacificatoare”.

Cine își aduce aminte de acel omor? 

Nimeni, în afară de părinții și rudele îndoliate!

Dar să ne aducem aminte cum s-a întâmplat acea crimă.

Vadim Pisari a locuit în Pîrîta, un sat situat pe malul stîng al râului Nistru, controlat de autoritățile constituționale moldovenești. În dimineața zilei de 1 ianuarie 2012, după o petrecere de Revelion împreună cu prietenii săi, Vadim Pisari, însoțit de un prieten a mers pentru o plimbare cu o mașină pe malul drept al Nistrului în orașul Vadul lui Vodă. Pentru a ajunge la stația de alimentare cu petrol era necesar să traverseze un pod peste rîul Nistru situat la aproximativ un kilometru de satul lor. Posturile de control a forțelor pacificatoare sunt localizate la ambele capete ale podului ("postul de control din stînga" și "postul de control din dreapta"). Aceste posturi la acel moment erau controlate de către „forțele de menținere a păcii” care aparțin Federației Ruse, Republicii Moldova și regimului separatist. Comanda nr. 9 Vadul lui Vodă – stăng a fost asigurată de sergentul rus, Veaceslav Cojuhari, care a fost singurul înarmat cu o pistol mitralieră încărcat la momentul evenimentelor. La fiecare punct de control, blocurile de beton și barierele de metal au fost amplasate pe drum, în așa fel încît mașinile ar fi obligate să încetinească pentru a trece printre ele. Distanța dintre postul de control din dreapta și cel din stînga era de aproximativ 600 de metri. Mașina lui Vadim Pisari a ajuns la postul de control din stînga la aproximativ 07:10. Trei soldați, inclusiv Veaceslav Cojuhari, păzeau drumul. Veaceslav Cojuhari a ordonat șoferului să oprească mașina, dar Vadim Pisari nu a ascultat și a continuat drumul său. 

Douăzeci de minute mai tîrziu, aproximativ la 07:30, după ce a realimentat mașina, Vadim Pisari, alături de pasagerul său, a condus înapoi peste pod. Au trecut nestingherit prin postul de control din dreapta. Atunci cînd Vadim Pisari s-a apropiat cu mașina de postul de control din stînga, Veaceslav Cojuhari ia ordonat să se oprească. Cu toate acestea, el a accelerat și a evitat obstacolul, fără să pună în pericol viața „pacificatorului” ucigaș. Veaceslav Cojuhari apoi a strigat la șoferul mașinii să oprească sau el va trage din armă, și a tras un foc în aer, după ce a tras trei focuri în direcția mașinii, din care un singur glonț a străpuns mașina, care a continuat deplasarea pentru circa treizeci de metri înainte de a se opri. Ușa șoferului a fost deschisă și Vadim Pisari a căzut la pămînt pe spate cu picioarele rămase în interiorul mașinii. Pasagerul a ieșit din mașină și a fost obligat să se culce pe teren. Vadim Pisari a murit din cauza rănii cu cîteva ore mai tîrziu. 

La scurt timp după incident autoritățile moldovenești competente au instituit urmărirea penală cu privire la circumstanțele uciderii lui Vadim Pisari. Soldatul rus Veaceslav Cojuhari  care a împușcat victima a fost transferat imediat de către superiorii săi la o unitate militară din Briansk, Federația Rusă. Pe 17 mai 2012 judecătoria militară din Breansk a decis  încetarea urmăririi penale a lui Veaceslav Cojuhari din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.

Acest caz a stârnit un val de proteste în Moldova și Europa și a repus pe tapet legitimitatea prezenței soldaților ruși în regiune. Vadim Pisari (n. 8 mai 1993 – d. 1 ianuarie 2012) a fost împușcat de Veaceslav Cojuhari - un pacificator rus cu gloanțe interzise de ONU.

Federația Rusă a fost condamnată la CEDO și printr-un verdict din 21 aprilie 2015 a fost obligată să platească familiei lui Vadim Pisari despăgubiri sub forma prejudiciului moral în sumă de 35.000 euro și 5.580 euro costuri și cheltuieli pentru asistența juridică.

„Președintele” Republicii Moldova Igor Dodon anunța, la 22 iulie 2017, că este gata de a ”conferi distincții de stat pacificatorilor ruși cu ocazia a 25 de ani de la crearea operațiunii de menținere a păcii”. Igor Dodon își argumenta această intenție prin faptul că, aceasta ar fi o dovadă de apreciere la cel mai înalt nivel a acestei misiuni de pacificare. 

Această intenție a lui Dodon a stârnit un val de indigbânare în societate. Și organizațiile societății civile au venit cu anumite declarații. Astfel, Asociația Promo-Lex menționa:

„Importanța unui proces de reconciliere este fundamentul soluționării pașnice a unui conflict. Cu toate acestea, înainte de a lua o decizie de apreciere a rolului contingentelor de pacificare ruse și a forțelor transnistrene în menținerea păcii, ar trebui mai întâi a fi desfășurate discuții publice. Decizia de decorare a anumitor persoane trebuie luată nu pe seama unor idei politice și valori proprii de partid, ci în temeiul principiului meritocrației și legalității. În contextul dat, amintim Președintelui Igor Dodon că, ideile enunțate anterior privind decorarea militarilor ruși și transnistreni, dar și susținerea vădită a politicii unui stat străin, care își menține ilegal forțele de ocupare pe teritoriul Moldovei, sunt acțiuni îndreptate împotriva suveranității și inviolabilității teritoriale ale Republicii Moldova. Acestea fiind contrare jurământului depus la investirea sa în calitate de Președinte al Republicii Moldova: ”Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei”.

Au trecut 7 ani de la acel oribil omor a unui tânăr Vadim Pisari de către un „pacificator” rus.

Refuzul autorităţilor ruse de a investiga eficient această crimă şi continuarea politicii de întreţinere a acestui regim xenofob şi autoritar din partea Rusiei sunt doar unele elemente ale politicii distructive în raport cu Republica Moldova, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor săi. 

Cu părere de rău după 7 ani de la acel omor situația este gravă și asta o dovedește evenimentele din anul 2018 ce au avut loc în Zona de Securitate, care fac parte dintr-un scenariu de destabilizare a situaţiei. 

În acest sens scopul tensionărilor şi a destabilizării situaţiei este foarte clar. Alegerile din februarie acestui an, asta este ținta celor din Federația Rusă susținute de către guvernarea hybridă de la Chișinău. Dorinţa acestor forţe din interior şi exterior să elimine complet democrația din Republica Moldova prin ocuparea definitivă a Republicii Moldova prin transnistrizarea ei. 

Declarația lui Dodon atunci când le solicită pretinşilor pacificatori „să contribuie la crearea unei atmosfere benefice pentru asigurarea dreptului necondiționat al tuturor cetățenilor Republicii Moldova la libera exprimare a voinței în cadrul alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019” arată cu lux de amănunte cui servește acest om. În acest context există mai multe scenarii care ar putea fi puse în acțiune prin declanşarea unor provocări, cu participarea trupelor paramilitare separatiste şi a forţelor armate ruse prezente. 

În același timp constat, că actuala clasă politică din Republica Moldova, manifestă o iresponsabilitate totală în raport cu problema integrităţii teritoriale a Republici Moldova şi, în special, încălcările sistematice ale drepturilor omului. Regimul din stânga Nistrului profită din plin de de iresponsabilitatea, incompetenţa şi, deseori, coruperea (prin complicitate la toate derapașele) guvernării hybride de la Chișinău, care doar mimeaza preocuparea de subiectul Transnistriean in lipsa unei Strategii nationale pentru reintregirea tarii. Lipsa pozitiei oficiale a statului deschide usa pentru tot soiul de "initiative" din exterior, contrare interesului național.